Reclamarea unei sume

În domeniul ocupării forței de muncă, unul dintre drepturile fundamentale ale lucrătorilor este plata la timp și integrală a salariilor și a altor concepte economice derivate din relația de muncă, cum ar fi indemnizația de concediere.
Cu toate acestea, nu este neobișnuit ca lucrătorii să se confrunte cu situații de neplată de către angajator, ceea ce îi lasă într-o poziție vulnerabilă. Din fericire, legea prevede mecanisme prin care angajații pot solicita sumele datorate și pot obține dreptate în cazul nerespectării obligațiilor de către angajator.

1. Ce este o cerere de plată pentru o sumă?

O cerere de plată este procesul prin care un angajat poate solicita plata sumelor care îi sunt datorate de angajatorul său, fie că este vorba de salarii neplătite, ore suplimentare, ore suplimentare, indemnizații de concediere sau indemnizații de concediere.
Acest proces se desfășoară prin proceduri judiciare în cazul în care angajatorul nu răspunde încercărilor anterioare de soluționare amiabilă.

Cererea trebuie depusă în termen de un an de la data la care angajatorul ar fi trebuit să plătească suma corespunzătoare. Acest termen este esențial, deoarece, în cazul în care angajatul nu depune cererea în acest termen, acesta își poate pierde dreptul de a solicita plata sumelor datorate.

2. Situații care pot da naștere unei cereri de plată a unei sume datorate

Există mai multe situații care pot determina un lucrător să fie nevoit să solicite sume de la angajatorul său:

Neplata salariilor: atunci când angajatorul nu plătește salariile corespunzătoare la datele convenite, fie în mod recurent, fie într-o anumită lună.
Neplata plăților suplimentare: în cazul în care contractul de muncă stabilește plăți suplimentare (de exemplu, de Crăciun sau de vară), iar acestea nu sunt plătite la data prevăzută.
Neplata indemnizației de încetare a raporturilor de muncă: în momentul încetării raportului de muncă, lucrătorul are dreptul să primească indemnizația de încetare a raporturilor de muncă, care include concediile neefectuate și alte elemente. În cazul în care angajatorul nu plătește indemnizația de concediere, aceasta poate fi solicitată.
Ore suplimentare neplătite: În cazul în care lucrătorul a efectuat ore suplimentare și nu a primit o compensație financiară pentru acestea.

3. Procedura de revendicare a sumelor datorate

Procedura de revendicare a sumei începe, în general, cu o comunicare către angajator pentru a încerca să rezolve situația pe cale amiabilă. În multe cazuri, angajatorul poate rectifica neplata după primirea notificării din partea angajatului sau a avocatului său.

În cazul în care angajatorul nu răspunde sau nu plătește sumele datorate, lucrătorul poate iniția o procedură judiciară prin intermediul unei cereri de plată. Pentru cererea de plată, termenul de introducere a cererii este de un an, termen de prescripție care se întrerupe în momentul depunerii cererii de conciliere la SMAC și se calculează din nou pe an din ziua următoare actului de conciliere, în cazul în care acesta a avut loc fără acord, în vederea introducerii cererii legale.

Acest proces se desfășoară în două etape:

• Actul de conciliere: Înainte de a merge în instanță, legea obligă părțile să încerce să soluționeze litigiul printr-un act de conciliere. Aceasta este o oportunitate pentru angajator și angajat de a ajunge la un acord fără a fi nevoie să continue procedura judiciară.
• Procesul de muncă: În cazul în care nu se ajunge la un acord în faza de conciliere, lucrătorul poate depune o acțiune în instanțele de muncă. În cadrul procesului, vor fi evaluate dovezile prezentate de ambele părți, cum ar fi fișele de plată, contractele și comunicările. În cazul în care judecătorul dă dreptate lucrătorului, angajatorul va fi obligat să plătească sumele solicitate.