Separarea bunurilor și capitulațiile matrimoniale

Când un cuplu se căsătorește, este important să înțeleagă regimul economic conform căruia va funcționa uniunea lor. În Spania, majoritatea căsătoriilor se încheie sub regimul comunității de bunuri. Acest lucru înseamnă că bunurile dobândite și veniturile generate în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt considerate parte dintr-o societate de bunuri comune. Cu alte cuvinte, ambii soți au dreptul la jumătate din veniturile și bunurile obținute în timpul căsătoriei, indiferent cine le-a generat sau dobândit.

1. Regimul comunității de bunuri

Regimul comunității de bunuri este sistemul aplicat implicit în multe comunități autonome din Spania, cu excepția cazului în care soții aleg altfel prin contract matrimonial. În cadrul acestui regim, ambii soți participă în mod egal la veniturile și bunurile generate în timpul căsătoriei. Aceasta include:

• Salariile sau veniturile de orice fel pe care le obțin ambii soți în timpul căsătoriei.
• Bunurile dobândite în comun sau individual în perioada căsătoriei.
• Orice venit sau bun derivat din activități sau investiții realizate în timpul căsătoriei.

Cu toate acestea, acest regim implică și faptul că, în caz de separare sau divorț, bunurile și datoriile se împart în mod egal, ceea ce poate genera conflicte dacă nu au fost stabilite acorduri anterioare sau dacă există o disparitate semnificativă în veniturile soților.

2. Ce sunt contractele matrimoniale?

Contractele matrimoniale sunt un acord semnat de soți înainte sau după căsătorie, prin care se stabilește regimul economic matrimonial. Acest acord permite soților să modifice regimul comunității de bunuri cu cel al separării de bunuri sau invers, în funcție de ceea ce consideră că este mai benefic pentru situația lor particulară.

Contractele matrimoniale pot fi semnate în orice moment, fie înainte de căsătorie, fie după căsătorie. Aceasta oferă flexibilitate cuplurilor care, de-a lungul timpului, doresc să modifice regulile economice care guvernează uniunea lor, datorită schimbărilor din situația lor financiară sau personală.

3. Separarea de bunuri

În cadrul regimului de separare de bunuri, fiecare soț păstrează proprietatea exclusivă asupra bunurilor pe care le deținea înainte de căsătorie, precum și asupra celor dobândite în timpul relației. Aceasta înseamnă că:

• Fiecare soț este proprietarul salariului său și al bunurilor pe care le achiziționează cu acest salariu.
• Bunurile imobile sau mobile cumpărate în timpul căsătoriei de către unul dintre soți sunt proprietatea exclusivă a acestuia, cu excepția cazului în care ambii soți sunt de acord altfel.
• În caz de separare sau divorț, nu are loc o împărțire automată a bunurilor, deoarece fiecare soț este titularul a ceea ce a dobândit individual.

Acest regim oferă o mai mare independență economică fiecărui soț și poate fi deosebit de util în situațiile în care unul dintre soți are un patrimoniu considerabil anterior sau când ambii au venituri semnificative și doresc să-și păstreze finanțele separate.